Liniste

E atat de liniste... si ploua.

Sunete nedefinite vin din intuneric.
Vrei sa intrebi: Cine e? Ce vrei? Unde sunt?
Dar gandurile ti se opresc in gat. Ti s-a negat dreptul la cuvant. Nu ai voie sa intrebi, nu ai voie sa dezbati, nu ai voie sa afirmi, nu ai voie sa te plangi,
nu ai voie sa strigi.

Aici e imparatia linistii. Aici cuvintele nu au definitii de 4 randuri nu au sinonime, nici etimologie. Nu dorm intre foi, intre coperti groase si negre cu trei litere dezgustator de aurii. Nu exista, nu exista decat in constiinta fiecaruia, in straturile memoriei intre pereti de calciu. Aici e imparatia omului modern. Aici fiecare se inchide in propria lui muzica in propriile lui cuvinte in propriul lui colt de nebunie.
Aici pescuim sunete din casti si asteptam sa ne inghita ceva ca sa putem sa ne redescoperim.

Intre peretii minti circula brownian cuvinte, se unesc ,se alunga. Dar daca nu le poti rosti, ce rost. De ce munca inutila? De ce?
Si undeva stii ca totusi nu e cum ar trebui sa fie si ca e numai vina ta. E vina ta ca ti-ai ignorat conditia. E vina ta ca te-ai lasat ca cazi.

Dar ti s-a negat dreptul la cuvant asa ca nu poti cere ajutor nu poti scoate furtuna ce nu mai tace ce nu te lasa sa inveti ce nu te lasa pleci.
Ti-ai negat dreptul la cuvant intr-un moment de inconstienta. Si acum nu mai e nimic.

E atat de liniste si ploua.

Si in final toti vom ajunge ca Iona. Unii... poate mai devreme decat altii.
Dar pana una alta nu poti decat sa incerci, si sa incerci, si sa incerci...

"Adio. Noapte buna. Ne vedem sus."