Negru

De cand am plecat,de cand ai plecat totul pare sufocant... si negru.

Cafeaua, singura care imi mai anima acum membrele si inactivii neuroni, o beau Negra. Ce folos pentru zahar si indulcit situatii, ce folos pentru minciuna cum ca tot ce e amar se poate drege, ce folos in a ne preface ca suntem fericiti?Ce folos?

Esarfa de la gat, e acum permanent Neagra, continuand absurd linia norilor ce strajuiesc despra orasului. Esarfa albastra si cea alba sunt undeva in fundul sifonierului. De ce sa acopar prin culori deschise un gat care nu mai poate pronunta atatea cuvinte.

Plamanii care ma sustin neconditionat, au devenit si ei cu o nuanta mai inchisi. Desi ce vina au ei?Degetele care le alimenteaza decaderea functionala sunt acum acompaniate de unghii Negre. Confortabil.

Aceleasi unghii sprijina ocazional tample ce incadreaza o pereche de ochi bordati inferior cu semicercuri Negre.Pleopele umflate probabil de nesomn, probil nu, sunt mai mult inchise zilele astea, ce sa vezi oricum?

Constiinta mea a devenit mai Neagra, sufletul mi-e mai intunecat si mai presus de toate domneste o furie oarba, orb de Neagra. Furie pt tine, Furie pentru mine, Furie pentru ei, Furie pentru timp si pentru un destin in fata caruia am de gand sa ma impotrivesc cu tot acest Negru pe care nu mi-l doresc, care nu mi-e specific care ma ucide tacut cu fiecare zi.

Tu nu vei mai sti nimic, caci negrul e o tacere densa si sufocanta, e un urlet ce nu razbate din plamani prin gatlej prin maxilare inclestate. Negrul se comprima si se inghesuie sub ochi pe unghii, se depune intre peretii mintii si ramane tacut ca o boala de care nu afli decat atunci cand e tarziu si mambrele sunt reci si lipsite de sine