Nu stiu de ce.
Nu stiu unde.
(Si nu, nu e dor de casa - azi cel putin)
In mod normal cand ma simt asa zic ca mi-e dor de Budapesta. Am fost si eu de doua ori acolo si mi-a picat cu tronc toata combinatia aia de parcuri, arhitectura, lumini pe Dunare, dealuri cu poteci dubioase si copaci batrani.
Acolo am descoperit-o pe Norah Jones odata cu doua pahare de vin pe un zid la un capat de poteca. Era plin de frunze in jur, mirosea a toamna si ploaie. Si desi eram inghetata nu ma puteam dezlipi de privelistea geniala ce cuprindea orasul. Captivata de libertate si de realizarea faptului ca lumea nu se limiteaza doar la ce cunoscusem eu pana atunci - 18 ani - simteam ca orice e posibil si ca e imposibil sa nu incerc macar.
M-am mai intors acolo odata. Era vara si frunzele se leganau inca pe crengi. Atunci am descoperit luminile orasului - captivante si imposibil de uitat. Eram pe dealul lui Gellert langa "Szabadság szobor" (statuia libertatii varianta ungureasca). Era din nou racoare insa nu erau pahare de vin pe zid ci doar vant, lumini, liniste si ocazional perechi de turisti vrajiti de latura romantica a locului. Eu nu simteam altceva decat liberatea. De data asta stiam insa ca o sa revin. Stiam ca deja nu mai puteam sa ma multumesc cu un singur loc. Cum as putea cand sunt atatea de vazut atatea de trait.
Daca nu e destul de evident deja, nu de oras in sine mi-e dor ci de dimineata aia de toamna dupa doua saptamani de Europa si de sentimentul ca totul e posibil; de acea seara inainte de clasa a12a si de perspectiva liberatatii.
Mi-e dor de duca. Dor de vizitat si trait. Dor de pierdut prin multime, prin cultura altora, pe strazi cu nume pe care nu le pot pronunta. Dor de privelistea fugara de dupa geamul de sticla al masinii sau de vantul ce anima valuri.
Desigur puteti spune ca deja sunt in alta parte, in alta cultura, libera fara margini.
Dar sunt de prea mult timp aici. Sunt implicata in societati, proiecte de grup si facultate. Am responsabilitati, intalniri de respectat, telefoane de dat, facturi de sortat si vase de spalat. A nus e intelege gresit, imi place toata afacerea asta cu "a fi adult", e chiar misto at times.
Insa am nevoie de doza aia de libertate. Am nevoie sa ma indepartez un pic de toate ca sa pot sa vad lucrurile din perspectiva din nou.
... se poate sa fie doar teancul de lucruri pe care le am de rezolvat si care se aduna pe birou, pe langa birou si pe sub birou...care ma fac sa ma simt asa.
Insa mi-e dor de Budapesta.
