O noapte de toamna.
O camera de mansarda cu balcon, deasupra cartierului.
Afara: acoperisuri, varfuri de pomi, ploaie si lumini calde, din loc in loc. Orasul doarme. Doar zgomot de ploaie se mai aude, pe tigle, pe balustrada si pe ciment .
O canapea veche. O patura mare de lana. Lumina galbena si calda de la o lampa cu abajur. Frig – usa din lemn vopsit si sticla e larg deschisa. Vantul patrunde, deviand cativa stropi de ploaie pe mocheta caramel.
O cana mare de cafea uneste degete subtiri. Aburi plutesc, inundand ploape apuse. Licoare dubios de dulce inunda papile gustative, incalzind trup si minte.
In fata, nu departe, un alt grup levitativ. Sursa insa nu este nici dulce nici amara. Ea uneste, absent, buze de un capat incandescent. Plamani atrag cu nesat un fum innecacios. Il expira, tacut si continuu, producand un al II-lea val plutitor.
Sorb din cafea si bucle imi aproba miscarea gonind de pe tample spre obraji si degete. Atingerea ma trezeste. Ador frigul si cafeaua fierbinte. Savurand absent spuma calda, imi ridic pleoapele. Ochii vaneaza acum, pe urme de fum, fata ta.
Sprijinit de geam, privesti intunericul. Gusti frigul impreuna cu inca un val de fum. Adori ploaia si linistea. Desi in mod normal rece si inexpresiva, fata ta nu-si ascunde acum un mic zambet. Imi simti privirea.
Ochi calzi ma cuprind.
Tacem amandoi.
----- \\ ----
Dar tu nu fumezi, iar eu nu locuiesc la mansarda.Orasul nu e tacut. Tigarile stau pe raft, iar cafeaua in cutie. Pisica doarme pe patura iar geamul ...
e inchis.
